Daniel 7
1. Ce fel de simboluri i-a arătat Domnul lui Daniel în viziune? Dan. 7:1-3
Profeţia foloseşte simboluri ca să reprezinte evenimentele viitoare. Ca să înţelegem aceste simboluri noi trebuie să privim spre Biblie pentru ca să aflăm înţelesul lor.
2. Ce reprezintă aceste fiare? Daniel 7:15-17. 23
Un sol ceresc spune lui Daniel că aceste fiare profetice simbolizează împărăţii sau naţiuni. Chiar şi în zilele noastre, naţiunile moderne folosesc diferite animale ca simboluri naţionale. SUA foloseşte vulturul şi Canada ursul. Dumnezeu foloseşte fiarele în profeţie ca să reprezinte naţiunile care influenţează pe poporul Său.
3. Ce altă profeţie schiţează deasemenea pe cele patru împărăţii începând cu timpul Babilonului? Daniel 2:32.33
Daniel 7 este un exemplu clasic despre cum profeţiile lui Daniel şi Apocalipsul „repetă şi lărgeşte sau adaugă.” Capitolul 7 repetă aproape aceiaşi perioadă de timp care este descrisă în Daniel 2, dar în acelaş timp o lărgeşte prin adăugiri mai amănunţite. I-aţi puţin timp ca să citeşti Daniel 7:4-7 şi apoi compară cu visul profetic din Daniel 2.
Explicarea profeţiei din Daniel 2 o poţi găsi pe forum la BIBLIA TA VORBEŞTE.
4. Ce informaţie găsim în Daniel 7 şi care nu se află în capitolul 2? Daniel 7:8-10.
Prima parte a acestei profeţii repetă împărăţiile prezise în Daniel 2. Daniel 7 lărgeşte această informaţie prin introducerea împărăţiei reprezentată de cornul cel mic şi judecata cerească.
Daniel a recunoscut imediat importanţa acestei viziuni şi a cerut îngerului să i-o explice (vers. 19). În versetele următoare îngerul prezintă lui Daniel o interpretare inspirată a identităţii cornului mic, oferind pentru aceasta zece amănunte specifice.
5. Enumeră cele zece puncte de identificare ale împărăţiei cornului mic. Daniel 7:7-25.
a) v. 23. 24. Cornul mic apare din cea de a patra fiară – Roma.
b) v. 8. Cornul mic iese după apariţia celor zece coarne ale fiarei romane, şi anume printre ele – printre naţiunile Europei.
c) v. 8 şi 24. Trei din cele zece naţiuni care au apărut după căderea Romei nu mai există. Aceasta este exact ceea ce a prezis profeţia – trei coarne au fost smulse DINAINTEA cornului mic pentru a-i face loc. Cornul cel mic a fost astfel în stare să-şi însuşească toată autoritatea asupra Europei, atunci când Ostrogoţii – cea de a treia împărăţie care urma să fie „smulsă” – a fost nimicită în anul 538 d. Hr.
d) v. 24. Cornul cel mic avea să apară după anul 476, când Imperiul Roman a căzut şi a fost divizat în zece regate barbare.
e) v. 24. Cornul mic „se deosebeşte” de celelalte naţiuni ale Europei.
f) v. 21 şi 25. Cornul cel mic avea să „facă război” poporului lui Dumnezeu şi să-i asuprească.
g) v. 8. Împărăţia reprezentată de cornul cel mic este condusă de un om care o o supraveghează şi „vorbeşte” pentru ea.
h) v. 25 şi 8. Conducătorul acestei împărăţii rosteşte cuvinte de hulă la adresa lui Dumnezeu. Pentru înţelesul cuvântului „hulă” vezi Marcu 2:5-7; Matei 26:63-65; Ioan 10:33. El vorbeşte deasemenea „cu trufie” împotriva adevărului lui Dumnezeu.
i) v. 25. Cornul cel mic se va încumeta să schimbe timpurile şi legea lui Dumnezeu.
j) v. 25. Cornul acesta avea să aibă autoritate şi să persecute pe credincioşii lui Dumnezeu timp de „o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme.” O „vreme” sau un „timp” este un vechi termen pentru un „an”. Deci cornul urma să aibă autoritate supremă o perioadă de timp profetică de 3 ani şi jumătate. Puţin mai jos vei avea posibilitatea să afli că aceasta înseamnă 1260 de ani reali (vezi întrebarea 9).
6. Cum se aseamănă profeţiile din Daniel 7 şi Apocalips 13:1.2?
Amândouă au fiare care ies din mare. Ambele au un total de şapte capete şi 10 coarne. Ambele menţionează un leu, un urs, un leopard, şi un balaur. Similarităţile dintre Daniel 7 şi Apocalips 13 arată că ele se referă la aceleaşi puteri.
7. Cum prezic aceiaşi împărăţie Daniel 7 (cornul cel mic) şi Apocalips 13 (prima fiară)? Apocalips 13:5.7
a. v.5. – Vorbe mari şi hule.
b. v.5. – I s-a dat autoritate pentru un timp de 42 de luni.
c. v.7. – I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască.
Atât fiara din Apocalips 13 şi cornul cel mic din Daniel 7 vorbesc cu trufie şi hulitor împotriva lui Dumnezeu şi „fac război sfinţilor”. Şi ambele domnesc pentru aceiaşi perioadă de timp, deoarece 42 de luni înseamnă 3 ani şi jumătate (Daniel 7:21. 25). Cornul cel mic din Daniel 7 este aceiaşi împărăţie ca şi fiara din Apocalips 13. Nu uita însă că „fiară” nu este o expresie insultătoare ci este doar un simbol biblic care se referă la o naţiune. (Vezi Daniel 7:17. 23).
8. Ce simbolizează cei 3 ani şi jumătate sau cele 42 de luni?
a. Ezechiel 4:6 – „... îţi pun câte o zi pentru fiecare an.
b. Numeri 14:34 – „... adică un an de fiecare zi.”
Perioadele de timp din profeţie sunt simbolice. De aceea cei trei ani şi jumătate sunt calculaţi în luni şi zile. În Apocalips 12:6.14 noi învăţăm că expresia „vreme, vremi şi o jumătate de vreme” din Daniel 7:25 reprezintă 1260 de zile profetice. (Aceasta corespunde cu luna biblică de 30 de zile. Cei trei ani şi jumătate sunt egali cu 42 de luni sau 1260 de zile). Când contextul este simbolic, o zi profetică reprezintă o perioadă de timp de un an literal. La fel cum pe o hartă turistică un centimetru poate reprezenta 10 kilometri, harta profetică a lui Dumnezeu simbolizează trecerea timpului de o zi pentru un an. Deci această naţiune domneşte pe o durată de timp de 1260 de ani literali.
9. Ce se întâmplă la sfârşitul celor 1260 de ani? Apocalips 13:3
Edictul împăratului Justinian, care a fost dat în anul 533 d.Hr., a făcuit din episcopul Romei conducătorul tuturor bisericilor. Acel edict nu a intrat însă în vigoare până nu a fost mai întâi smuls cel de al treilea corn din calea papalităţii - ostrogoţii arieni, duşmani de moarte ai credinţei catolice. Deci acel edict de supremaţie a episcopului din Roma a intrat practic în vigoare numai în anul 538, când ostrogoţii, care se stabiliseră în Roma, au fost alungaţi de acolo.
Calculând 538+1260, ajungem la anul 1798. În anul acela Berthier – generalul lui Napolion – a intrat în Roma cu armata franceză, a proclamat republica şi l-a luat pe papa prizioner. Acesta după un timp a murit în Franţa. Papalitatea a primit astfel o adevărată rană de moarte. Deci la sfârşitul celor 1260 de ani de domnie, împărăţia cornului mic avea să pară ca şi cînd ar fi murit, dar ea urmează să revină din nou la viaţă pentru ca să domnească cu o influenţă mondială (Apoc. 13:3.4). Deşi papalitatea nu a mai avut autoritatea pe care a avut-o mai înainte, totuşi putem vedea o restaurare treptată a puterii ei de altă dată.
Aşa cum s-a amintit mai sus, regula de interpretare a perioadelor de timp profetic este aceasta: „Când contextul este simbolic, o zi profetică reprezintă o perioadă de timp de un an literal.” Totuşi protestantismul şi neoprotestantismul din zilele noastre interpretează cele 1260 de zile profetice ca fiind zile literale, adică 3 ani şi jumătate reali, pentru a marca astfel jumătatea unei perioade fantomă de 7 ani de necaz din viitor. În cazul acesta – fără să ne legăm de cei 7 ani fantomă – situaţia ar fi aceasta: 9 puncte de identificare a profeţiei despre cornul din Daniel 7 ne indică cu precizie spre sistemul papal din Evul Mediu, dar cel de al zecelea semn inspirat de identificare este fără sens... Este evident că papalitatea nu a domnit doar 3 ani şi jumătate literali.
Această perioadă de 1260 de zile profetice este amintită de şapte ori în cărţile Daniel şi Apocalipsa. Ca 1260 de zile ea apare la Apocalipsa 11,3; 12,6; ca 42 de luni apare la Apocalipsa 11,2; 13,5; şi ca trei vremi şi jumătate la Daniel 7,25; 12,7; Apocalipsa 12,14. În toate aceste 7 locuri profeţia se referă la papalitate şi amintiţi-vă că papalitatea a domnit mult mai mult decât 3 ani şi jumătate literali.... De exemplu în Apocalips 12 se spune că “femeia” adică biserica, a fugit în pustie pentru un timp de 1260 de zile din cauza persecuţiei. În felul acesta recunoaştem imediat pe poporul lui Dumnezeu persecutat în timpul supramaţiei papale. Adepţii futurismului însă aplică simbolul “femeie” din Apocalips 12 la poporul Israel, dar amănuntul acesta le închide gura la toţi şi de aceea, când ei comentează Apoc. 12, seţin departe de acest amănunt. Ei nu pot aplica în nici un fel această perioadă de timp profetic la persecutarea poporului Israel...
10. Ce amănunt în plus găsim însă în Apocalips 13? Apocalips 13:7.8
Această naţiune este „deosebită” în comparaţie cu celelalte naţiuni europene (Daniel 7:24) pentru că ea este o putere religioasă şi în acelaş timp politică. Deasemenea ea depăşeşte hotarele sale geografice ca o împărăţie universală ce are autoritate în fiecare naţiune.
11. Care putere din lume împlineşte cele 10 puncte biblice de identificare a cornului mic din Daniel 7 şi a fiarei din Apocalips 13?
Biserica cu cea mai mare putere de influenţă din toate timpurile este biserica Romană din timpul Evului Mediu. Ea este singura putere căreia i se potrivesc toate cele zece puncte.
a. Biserica medievală romană a ieşit chiar din Roma.
b. A apărut în Europa.
c. Trei regate care aveau convingeri religioase diferite de ale bisericii, au fost eradicate.
d. A obţinut autoritatea asupra Europei în anul 538 d. Hr., după căderea Imperiului Roman.
e. Biserica medievală romană este diferită de toate celelalte naţiuni prin faptul că este o împărăţie atît religioasă cât şi politică. Oraşul Vatican este un stat independent, cu propriile sale legi, armată, timbre, şi ambasadori în cele mai multe dintre naţiunile lumii.
f. Biserica medievală a făcut război cu milioane de creştini care au fost loiali învăţăturilor Bibliei.
g. Liderul bisericii o supraveghează şi vorbeşte pentru ea.
h. Biserica medievală a vorbit cu trufie. Papa Leo XIII a declarat: „Noi deţinem pe acest pământ locul Dumnezeului Atotputernic” (The Great Encyclical Letters of Leo XIII, p. 304). „Preotul doar se roagă pentru ca păcatele tale să fie iertate? Nu, ci acţionând ca unealtă a lui Dumnezeu şi preot hirotonisit, el iartă cu adevărat păcatele” [Preot William J. Cogan, A Catechism for Adults, (Chicago, IL: Adult Catechetical Teaching Aids Foundation, 1975), p.78].
i. Ea a decretat legi şi porunci care sunt adăugiri sau în contradicţie cu legea divină sau timpurille (sărbătorile) despre care învaţă Scriptura.
j. Papalitatea a domnit exact 1260 de ani, (de la 538 la 1798). Pe baza calculării acestei perioade profetice de 1260 de ani , teologii din secolele XVII şi XVIII au prezis în mod corect căderea papalităţii în anul 1798 d. Hr.
Trebuie totuşi să nu uităm două lucruri importante:
- că poporul lui Dumnezeu este împrăştiat în fiecare naţiune şi credinţă, dar în timpul sfârşitului El are în acelaş timp şi o biserică vizibilă căruia i-a încredinţat misiunea de a duce mesajele Sale speciale pentru timpul nostru la biserica Sa invizibilă, adică la toţi credincioşii sinceri din toate denominaţiunile.
- că profeţia vizează nu pe credincioşii individuali ai lui Dumnezeu ci sistemele religioase şi politice din lumea noastră.
12. Care sunt schimbările mai importante pecare Biserica Romană le-a făcut în legea lui Dumnezeu?
Răspuns:
a) A scos complet porunca a doua din Decalog şi a împărţit pe a zecea în două ca să întregească cifra 10. În zilele noastre încă se mai tipăresc unele catehisme care prezintă Legea lui Dumnezeu în felul acesta.
b) A înlocuit păzirea Sabatului din porunca a patra cu păzirea primei zile din săptămână. Această înlocuire s-a făcut în mod treptat de-alungul a vreo 300 de ani.
Sunt multe referinţe presărate prin publicaţiile catolice în care se recunoaşte această schimbare. De exemplu:
Catehismul doctrinal al lui Keenan spune:
“ÎNTREBARE: Mai ai şi o altă posibilitate dea dovedi că biserica are putere să instituiască sărbători şi reguli sau învăţături morale?
“RASPUNS: Dacă n-ar avea o asemenea putere, atunci n-ar fi putut face ceea ce toţi oamenii religioşi moderni acceptă şi sunt de acord cu ea, şi anume n-ar fi putut substitui păzirea duminicii, prima zi a săptămânii, o schimbare pentru care nu există nici o autoritate sau bază scripturitică.” – Op. Cit. ed. rev. 1876, pag. 174
Catehismul convertitului la doctrina catolică a primit la data de 25 ianuarie 1910 “binecuvântarea catolică” a papei Pius al X-lea. Cu privire la subiectul schimbării Sabatului, el spune:
“INTREBARE: Care este ziua Sabatului?
“RĂSPUNS: Duminica este ziua Sabatului.
“ÎNTREBARE: De ce păzim Duminica şi nu Sâmbăta?
“RĂSPUNS: Păzim Duminica în locul Sâmbetei, pentru că Biserica Catolică, în conciliul de la Laodicea (336 d.Hr.) a transferat solemnitatea (sfinţenia) de la Sâmbătă la Duminică.” – P. Geiermann, The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine, 1957 (retipărit şi în 1995), pag. 50.
Timp de mai mult de 400 de ani oameni emineţi care au studiat istoria, precum şi teologi cu renume – catolici şi protestanţi – au înţeles că acel corn mic din Daniel 7 este biserica Romană. Între aceştia sunt incluşi Jon Huss, Martin Luther John Wycliffe, John Calvin, William Tyndale, John Knox, Thomas Becon, Jonathan Edwards, John Bunyan şi mulţi alţi conducători religioşi remarcabili.