1. Ce fel de simboluri i-a arătat Domnul lui Daniel în viziune? Dan. 7:1-3

Profeţia foloseşte simboluri ca să reprezinte evenimentele viitoare. Ca să înţelegem aceste simboluri noi trebuie să privim spre Biblie pentru ca să aflăm înţelesul lor.

2. Ce reprezintă aceste fiare? Daniel 7:15-17. 23

Un sol ceresc spune lui Daniel că aceste fiare profetice simbolizează împărăţii sau naţiuni. Chiar şi în zilele noastre, naţiunile moderne folosesc diferite animale ca simboluri naţionale. SUA foloseşte vulturul şi Canada ursul. Dumnezeu foloseşte fiarele în profeţie ca să reprezinte naţiunile care influenţează pe poporul Său.

3. Ce altă profeţie schiţează deasemenea pe cele patru împărăţii începând cu timpul Babilonului? Daniel 2:32.33

Daniel 7 este un exemplu clasic despre cum profeţiile lui Daniel şi Apocalipsul „repetă şi lărgeşte sau adaugă.” Capitolul 7 repetă aproape aceiaşi perioadă de timp care este descrisă în Daniel 2, dar în acelaş timp o lărgeşte prin adăugiri mai amănunţite. I-aţi puţin timp ca să citeşti Daniel 7:4-7 şi apoi compară cu visul profetic din Daniel 2.

Explicarea profeţiei din Daniel 2 o poţi găsi pe forum la BIBLIA TA VORBEŞTE.

4. Ce informaţie găsim în Daniel 7 şi care nu se află în capitolul 2? Daniel 7:8-10.

Prima parte a acestei profeţii repetă împărăţiile prezise în Daniel 2. Daniel 7 lărgeşte această informaţie prin introducerea împărăţiei reprezentată de cornul cel mic şi judecata cerească.

Daniel a recunoscut imediat importanţa acestei viziuni şi a cerut îngerului să i-o explice (vers. 19). În versetele următoare îngerul prezintă lui Daniel o interpretare inspirată a identităţii cornului mic, oferind pentru aceasta zece amănunte specifice.

5. Enumeră cele zece puncte de identificare ale împărăţiei cornului mic. Daniel 7:7-25.

a) v. 23. 24. Cornul mic apare din cea de a patra fiară – Roma.
b) v. 8. Cornul mic iese după apariţia celor zece coarne ale fiarei romane, şi anume printre ele – printre naţiunile Europei.
c) v. 8 şi 24. Trei din cele zece naţiuni care au apărut după căderea Romei nu mai există. Aceasta este exact ceea ce a prezis profeţia – trei coarne au fost smulse DINAINTEA cornului mic pentru a-i face loc. Cornul cel mic a fost astfel în stare să-şi însuşească toată autoritatea asupra Europei, atunci când Ostrogoţii – cea de a treia împărăţie care urma să fie „smulsă” – a fost nimicită în anul 538 d. Hr.
d) v. 24. Cornul cel mic avea să apară după anul 476, când Imperiul Roman a căzut şi a fost divizat în zece regate barbare.
e) v. 24. Cornul mic „se deosebeşte” de celelalte naţiuni ale Europei.
f) v. 21 şi 25. Cornul cel mic avea să „facă război” poporului lui Dumnezeu şi să-i asuprească.
g) v. 8. Împărăţia reprezentată de cornul cel mic este condusă de un om care o o supraveghează şi „vorbeşte” pentru ea.
h) v. 25 şi 8. Conducătorul acestei împărăţii rosteşte cuvinte de hulă la adresa lui Dumnezeu. Pentru înţelesul cuvântului „hulă” vezi Marcu 2:5-7; Matei 26:63-65; Ioan 10:33. El vorbeşte deasemenea „cu trufie” împotriva adevărului lui Dumnezeu.
i) v. 25. Cornul cel mic se va încumeta să schimbe timpurile şi legea lui Dumnezeu.
j) v. 25. Cornul acesta avea să aibă autoritate şi să persecute pe credincioşii lui Dumnezeu timp de „o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme.” O „vreme” sau un „timp” este un vechi termen pentru un „an”. Deci cornul urma să aibă autoritate supremă o perioadă de timp profetică de 3 ani şi jumătate. Puţin mai jos vei avea posibilitatea să afli că aceasta înseamnă 1260 de ani reali (vezi întrebarea 9).

6. Cum se aseamănă profeţiile din Daniel 7 şi Apocalips 13:1.2?

Amândouă au fiare care ies din mare. Ambele au un total de şapte capete şi 10 coarne. Ambele menţionează un leu, un urs, un leopard, şi un balaur. Similarităţile dintre Daniel 7 şi Apocalips 13 arată că ele se referă la aceleaşi puteri.

7. Cum prezic aceiaşi împărăţie Daniel 7 (cornul cel mic) şi Apocalips 13 (prima fiară)? Apocalips 13:5.7

a. v.5. – Vorbe mari şi hule.
b. v.5. – I s-a dat autoritate pentru un timp de 42 de luni.
c. v.7. – I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască.

Atât fiara din Apocalips 13 şi cornul cel mic din Daniel 7 vorbesc cu trufie şi hulitor împotriva lui Dumnezeu şi „fac război sfinţilor”. Şi ambele domnesc pentru aceiaşi perioadă de timp, deoarece 42 de luni înseamnă 3 ani şi jumătate (Daniel 7:21. 25). Cornul cel mic din Daniel 7 este aceiaşi împărăţie ca şi fiara din Apocalips 13. Nu uita însă că „fiară” nu este o expresie insultătoare ci este doar un simbol biblic care se referă la o naţiune. (Vezi Daniel 7:17. 23).

8. Ce simbolizează cei 3 ani şi jumătate sau cele 42 de luni?

a. Ezechiel 4:6 – „... îţi pun câte o zi pentru fiecare an.
b. Numeri 14:34 – „... adică un an de fiecare zi.”

Perioadele de timp din profeţie sunt simbolice. De aceea cei trei ani şi jumătate sunt calculaţi în luni şi zile. În Apocalips 12:6.14 noi învăţăm că expresia „vreme, vremi şi o jumătate de vreme” din Daniel 7:25 reprezintă 1260 de zile profetice. (Aceasta corespunde cu luna biblică de 30 de zile. Cei trei ani şi jumătate sunt egali cu 42 de luni sau 1260 de zile). Când contextul este simbolic, o zi profetică reprezintă o perioadă de timp de un an literal. La fel cum pe o hartă turistică un centimetru poate reprezenta 10 kilometri, harta profetică a lui Dumnezeu simbolizează trecerea timpului de o zi pentru un an. Deci această naţiune domneşte pe o durată de timp de 1260 de ani literali.

9. Ce se întâmplă la sfârşitul celor 1260 de ani? Apocalips 13:3

Edictul împăratului Justinian, care a fost dat în anul 533 d.Hr., a făcuit din episcopul Romei conducătorul tuturor bisericilor. Acel edict nu a intrat însă în vigoare până nu a fost mai întâi smuls cel de al treilea corn din calea papalităţii - ostrogoţii arieni, duşmani de moarte ai credinţei catolice. Deci acel edict de supremaţie a episcopului din Roma a intrat practic în vigoare numai în anul 538, când ostrogoţii, care se stabiliseră în Roma, au fost alungaţi de acolo.

Calculând 538+1260, ajungem la anul 1798. În anul acela Berthier – generalul lui Napolion – a intrat în Roma cu armata franceză, a proclamat republica şi l-a luat pe papa prizioner. Acesta după un timp a murit în Franţa. Papalitatea a primit astfel o adevărată rană de moarte. Deci la sfârşitul celor 1260 de ani de domnie, împărăţia cornului mic avea să pară ca şi cînd ar fi murit, dar ea urmează să revină din nou la viaţă pentru ca să domnească cu o influenţă mondială (Apoc. 13:3.4). Deşi papalitatea nu a mai avut autoritatea pe care a avut-o mai înainte, totuşi putem vedea o restaurare treptată a puterii ei de altă dată.

Aşa cum s-a amintit mai sus, regula de interpretare a perioadelor de timp profetic este aceasta: „Când contextul este simbolic, o zi profetică reprezintă o perioadă de timp de un an literal.” Totuşi protestantismul şi neoprotestantismul din zilele noastre interpretează cele 1260 de zile profetice ca fiind zile literale, adică 3 ani şi jumătate reali, pentru a marca astfel jumătatea unei perioade fantomă de 7 ani de necaz din viitor. În cazul acesta – fără să ne legăm de cei 7 ani fantomă – situaţia ar fi aceasta: 9 puncte de identificare a profeţiei despre cornul din Daniel 7 ne indică cu precizie spre sistemul papal din Evul Mediu, dar cel de al zecelea semn inspirat de identificare este fără sens... Este evident că papalitatea nu a domnit doar 3 ani şi jumătate literali.

Această perioadă de 1260 de zile profetice este amintită de şapte ori în cărţile Daniel şi Apocalipsa. Ca 1260 de zile ea apare la Apocalipsa 11,3; 12,6; ca 42 de luni apare la Apocalipsa 11,2; 13,5; şi ca trei vremi şi jumătate la Daniel 7,25; 12,7; Apocalipsa 12,14. În toate aceste 7 locuri profeţia se referă la papalitate şi amintiţi-vă că papalitatea a domnit mult mai mult decât 3 ani şi jumătate literali.... De exemplu în Apocalips 12 se spune că “femeia” adică biserica, a fugit în pustie pentru un timp de 1260 de zile din cauza persecuţiei. În felul acesta recunoaştem imediat pe poporul lui Dumnezeu persecutat în timpul supramaţiei papale. Adepţii futurismului însă aplică simbolul “femeie” din Apocalips 12 la poporul Israel, dar amănuntul acesta le închide gura la toţi şi de aceea, când ei comentează Apoc. 12, seţin departe de acest amănunt. Ei nu pot aplica în nici un fel această perioadă de timp profetic la persecutarea poporului Israel...

10. Ce amănunt în plus găsim însă în Apocalips 13? Apocalips 13:7.8

Această naţiune este „deosebită” în comparaţie cu celelalte naţiuni europene (Daniel 7:24) pentru că ea este o putere religioasă şi în acelaş timp politică. Deasemenea ea depăşeşte hotarele sale geografice ca o împărăţie universală ce are autoritate în fiecare naţiune.

11. Care putere din lume împlineşte cele 10 puncte biblice de identificare a cornului mic din Daniel 7 şi a fiarei din Apocalips 13?

Biserica cu cea mai mare putere de influenţă din toate timpurile este biserica Romană din timpul Evului Mediu. Ea este singura putere căreia i se potrivesc toate cele zece puncte.

a. Biserica medievală romană a ieşit chiar din Roma.
b. A apărut în Europa.
c. Trei regate care aveau convingeri religioase diferite de ale bisericii, au fost eradicate.
d. A obţinut autoritatea asupra Europei în anul 538 d. Hr., după căderea Imperiului Roman.
e. Biserica medievală romană este diferită de toate celelalte naţiuni prin faptul că este o împărăţie atît religioasă cât şi politică. Oraşul Vatican este un stat independent, cu propriile sale legi, armată, timbre, şi ambasadori în cele mai multe dintre naţiunile lumii.
f. Biserica medievală a făcut război cu milioane de creştini care au fost loiali învăţăturilor Bibliei.
g. Liderul bisericii o supraveghează şi vorbeşte pentru ea.
h. Biserica medievală a vorbit cu trufie. Papa Leo XIII a declarat: „Noi deţinem pe acest pământ locul Dumnezeului Atotputernic” (The Great Encyclical Letters of Leo XIII, p. 304). „Preotul doar se roagă pentru ca păcatele tale să fie iertate? Nu, ci acţionând ca unealtă a lui Dumnezeu şi preot hirotonisit, el iartă cu adevărat păcatele” [Preot William J. Cogan, A Catechism for Adults, (Chicago, IL: Adult Catechetical Teaching Aids Foundation, 1975), p.78].
i. Ea a decretat legi şi porunci care sunt adăugiri sau în contradicţie cu legea divină sau timpurille (sărbătorile) despre care învaţă Scriptura.
j. Papalitatea a domnit exact 1260 de ani, (de la 538 la 1798). Pe baza calculării acestei perioade profetice de 1260 de ani , teologii din secolele XVII şi XVIII au prezis în mod corect căderea papalităţii în anul 1798 d. Hr.

Trebuie totuşi să nu uităm două lucruri importante:
- că poporul lui Dumnezeu este împrăştiat în fiecare naţiune şi credinţă, dar în timpul sfârşitului El are în acelaş timp şi o biserică vizibilă căruia i-a încredinţat misiunea de a duce mesajele Sale speciale pentru timpul nostru la biserica Sa invizibilă, adică la toţi credincioşii sinceri din toate denominaţiunile.

- că profeţia vizează nu pe credincioşii individuali ai lui Dumnezeu ci sistemele religioase şi politice din lumea noastră.

12. Care sunt schimbările mai importante pecare Biserica Romană le-a făcut în legea lui Dumnezeu?

Răspuns:

a) A scos complet porunca a doua din Decalog şi a împărţit pe a zecea în două ca să întregească cifra 10. În zilele noastre încă se mai tipăresc unele catehisme care prezintă Legea lui Dumnezeu în felul acesta.

b) A înlocuit păzirea Sabatului din porunca a patra cu păzirea primei zile din săptămână. Această înlocuire s-a făcut în mod treptat de-alungul a vreo 300 de ani.

Sunt multe referinţe presărate prin publicaţiile catolice în care se recunoaşte această schimbare. De exemplu:

Catehismul doctrinal al lui Keenan spune:

“ÎNTREBARE: Mai ai şi o altă posibilitate dea dovedi că biserica are putere să instituiască sărbători şi reguli sau învăţături morale?
“RASPUNS: Dacă n-ar avea o asemenea putere, atunci n-ar fi putut face ceea ce toţi oamenii religioşi moderni acceptă şi sunt de acord cu ea, şi anume n-ar fi putut substitui păzirea duminicii, prima zi a săptămânii, o schimbare pentru care nu există nici o autoritate sau bază scripturitică.” – Op. Cit. ed. rev. 1876, pag. 174

Catehismul convertitului la doctrina catolică a primit la data de 25 ianuarie 1910 “binecuvântarea catolică” a papei Pius al X-lea. Cu privire la subiectul schimbării Sabatului, el spune:

“INTREBARE: Care este ziua Sabatului?
“RĂSPUNS: Duminica este ziua Sabatului.
“ÎNTREBARE: De ce păzim Duminica şi nu Sâmbăta?
“RĂSPUNS: Păzim Duminica în locul Sâmbetei, pentru că Biserica Catolică, în conciliul de la Laodicea (336 d.Hr.) a transferat solemnitatea (sfinţenia) de la Sâmbătă la Duminică.” – P. Geiermann, The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine, 1957 (retipărit şi în 1995), pag. 50.

Timp de mai mult de 400 de ani oameni emineţi care au studiat istoria, precum şi teologi cu renume – catolici şi protestanţi – au înţeles că acel corn mic din Daniel 7 este biserica Romană. Între aceştia sunt incluşi Jon Huss, Martin Luther John Wycliffe, John Calvin, William Tyndale, John Knox, Thomas Becon, Jonathan Edwards, John Bunyan şi mulţi alţi conducători religioşi remarcabili.

Lido, am citit o carte pe tema asta, mi-a dat-o in Italia un pastor adventist.
Stii ce ma mirat,, erau multi penticostali care dupa 4-5 ani au trecut la adventisti, si aveau asa "o combinatie"interesanta intre Duhul Sfant si Lege.
Acum eu care nu sunt din aceste 2 tabere, am inteles , ca Duhul Sfant te ajuta sa implinesti toate faptele Legii , deoarece EL , ne transforma inima facand-o sa-i placa lucrurile cerute de Dumnezeu.
Iar credinta intradevar nu desfiinteaza faptele Legii , ci le face acesibile celui mantuit.
(Romani 3.31)
Eu iti doresc tie si tuturor de aici Sarbatori PLINE DE PACEA DOMNULUI ISUS .

Mai fratilor, cand va veni prigoana, ne va intreba cineva daca tinem sambata sau duminica ? eu nu cred asta !
Prigoana va veni pentru aceia dintre credinciosi care nu vor accepta sa se conformeze NOII ORDINI MONDIALE !!!

Fie ca tinem sambata sau duminica (Dumnezeu stie ca eu nu mai ajung sa tin nici una, nici alta ! si nu cred ca asta Il supara pe Dumnezeu !), deci fie ca tinem SAMBATA (dupa porunca Lui Dumnezeu in Vechiul Testament), fie ca tinem DUMINICA (ziua in care Domnul Isus a inviat), credinta noastra in Domnul este cea mai importanta in Ochii Lui !

Implantarea cipului va fi obligatorie pentru ORICE OM ! Unii chiar din bisericile adventiste, baptiste, penticostale, il accepta inca de pe acuma, deci nu mai este nevoie de prigoana pentru ei ... dar unii, fie ei din orice biserica ar veni, nu-i intreaba nimeni ce zi au tinut, ci ne vor obliga sa acceptam acel microcip si ne va trata in mod egal, fara deosebire de cult, religie sau credinta ...
Ce rost au toate aceste discutii despre zile ? ne pierdem si noi timpul ca si pe alte forumuri si in loc sa discutam ce trebuie, batem pasul pe loc cu privire la o zi ! ...

Fratilor, haideti sa discutam mai bine ce facem, sa ne unim in rugaciuni sa ne dea Domnul putere in vremurile acelea, sa nu cadem sub amenintarile lor, sa nu ne lepadam de Domnul ! asta ar trebui sa discutam noi aici !

Vedeti ca oamenii care au inteles ce vremuri ne asteapta, oameni necredinciosi sau credinciosi in felul lumii, fac mitinguri, se unesc prin piete si manifesteaza contra NOII ORDINI MONDIALE si striga saracii ca nu se va reusi asta, dar mai marii lumii acesteia rad batjocoritor si ranjesc coltii siguri pe ei si spun : "ba da, vom reusi !"

Fratilor, vor reusi ! si stim asta destul de bine, ca este scris in Biblie ca vor reusi, dar datoria noastra in vremea aceasta este sa ne unim si sa cerem de la Dumnezeu PUTEREA DUHULUI SFANT pentru acele vremuri ca sa induram totul si daca trebuie, sa ne dam si viata cu bucurie, pentru ca nu o vom pierde, ci o vom castiga pentru Domnul nostru Isus ! Asta ar trebui sa discutam noi aici in putina vreme care ne-a mai ramas si pentru asa ceva ///

Fie ca Invierea Domnului nostru Isus Hristos sa aibe loc in inimile noastre deplin si desavarsit !
Noi nu avem sarbatori lumesti, doar la PASTE si la Craciun !
In viata crestinului este in fiecare zi o sarbatoare sfanta si va doresc tuturor - si mie la fel ! - sa aveti parte de sarbatori fericite in fiecare clipa care ne-a mai ramas de trait aici pe pamant si sa le petrecem aceste clipe cu Domnul nostru Isus pana la sfarsitul vietii acesteia, ca sa putem trai si in vesnicie alaturi de El !
Fie ca Domnul sa toarne in inimile noastre pace, bucurie, dar mai presus de orice, sa ne umple de Duhul Sfant !
Intariti-va fratilor cu aceste cuvinte si imbarbatati-va caci zilele sunt scurte si rele !
Nu avem dreptul sa le mai inraim si noi mai mult !
Dar avem o porunca sfanta : sa ne iubim unii pe altii, caci dragostea acopera o sumedenie de pacate si stie Domnul cat pacatuim in fiecare zi din neveghere ...
Pacea Domnului nostru Isus Hristos sa ne umple inimile ! AMIN ! AMIN !!!

Eu am o intrebare pentru voi toti care sunteti implicati in aceste discutii destul de aprinse si anume : cate sarbatori gasiti voi in Noul Testament, pe care le-ar fi lasat Domnul nostru Isus prin porunca sfanta sa le respectam ?

Astept raspunsul vostru !

Ca sa se faca deopotriva cu Dumnezeu, papii (impreuna cu conducatorii din vremurile lor), au decis declararea multor sarbatori asa zise "sfinte", dar toate aceste zile pe care oamenii le-au tinut si le tin "cu frica de Dumnezeu" nu sunt altceva decat zile inchinate idolilor, sarbatori demonice !
Recunoastem deci influenta pe care a avut-o in schimbarea vremurilor, dar credinciosii adevarati nu tin nici una din aceste sarbatori declarate de papalitate si pagani ; batranii nostrii ne invatau sa nu luam parte la sarbatorile religioase sau alt fel de obiceiuri fals crestine sau pagane, asa cum scrie dealtfel si in Biblie

Cred ca la aceste lucuri se refera profetiile din Daniel si Apocalipsa lui Ioan, cand zice : "au schimbat vremurile" deci nu cred ca se refera la ziua de sabat, pentru ca nici nu precizeaza asta defapt !
Din ceea ce se vede, este vorba de sarbatorile catolice, ortodocse ... inventate de oameni si despre care Biblia nici nu pomeneste macar !

Si uite asa nu mai am nici eu liniste si trebuie sa scriu mereu cate ceva in legatura cu sabatul, care ramane un subiect controversat inca de pe vremea ucenicilor Domnului Isus ...

EMA:

Citat:

am inteles , ca Duhul Sfant te ajuta sa implinesti toate faptele Legii , deoarece EL , ne transforma inima facand-o sa-i placa lucrurile cerute de Dumnezeu. Iar credinta intradevar nu desfiinteaza faptele Legii , ci le face acesibile celui mantuit. (Romani 3.31)

Ema, tu ai descoperit America... Am înţeles sensul cuvintelor tale şi sunt de acord cu tine. Cred însă că o exprimare mai bună ar fi aceasta: "Duhul Sfânt te ajută să împlineşti Legea" sau Duhul Sfânt împlineşte Legea în viaţa ta." Expresia "faptele Legii" în scrierile lui Pavel se referă la străduinţa de a împlini cerinţele Legii prin eforturile firii noastre păcătoase. Orice faptă intenţionată să fie "bună" ce vine de la firea noastră este pătată de păcat. Faptele Duhului Sfânt sau faptele credinţei sunt cu totul altceva; ele sunt faptele de ascultare de Lege lucrate de Duhul Sfânt. M-am gândit că este bine să avem în minte această diferenţă.

Hai să ne gândim acum care sunt unele urmări ale descoperirii Americii de către tine. Dacă Duhul Sfânt lucrează cu puterea Sa divină în viaţa noastră şi ne transformă pentru ca ascultarea să devină o plăcere, va mai fi greu să ascultăm de Dumnezeu? În cazul acesta împlinirea poruncilor lui Dumnezeu va fi uşor de realizat, pentru că interiorul nostru a fost înoit şi dorinţa de a asculta vine dinăuntrul nostru, deşi ea este în realitate lucrarea Duhului.

Si dacă aceasta este una dintre misiunile Duhului Sfânt, încercarea noastră de a înlătura Legea, indiferent care ar fi pretextul - că a împlinit-o Isus în locul nostru şi astfel ne-a scutit de împlinirea ei, sau altele şi altele..., nu ar însemna aceasta că în relitate sabotăm misiunea sau lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră?

La rândul meu vă urez şi eu SĂRBATORI FERICITE, şi m-am gândit că ar fi cu adevărat o fericire să descoperim în mod practic ambele aspecte ale lucrării mântuitoare ce a fost realizată de Isus pentru noi. Citiţi cu atenţie meditaţia pe care o ofer tuturor cu această ocazie şi veţi înţelege mai bine ce am vrut să spun.

“Căci, lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere, Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii [engleză KJV “neprihănirea Legii”] să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” Romani 8:3.4

Isus – Dumnezeul-om - a venit “într-o fire asemănătoare cu a păcatului”! Dacă Pavel ar fi spus „în firea păcatului", ar fi creat un dezastru teologic, pentru că el afirmase deja, în capitolul 7, că firea pământească păcătoasă era incapabilă să biruiască păcatul. Astfel, a vorbi despre Domnul Hristos ca având aceeaşi „fire păcătoasă" ca oricare alt om ar fi condus la concluzia că Domnul Hristos a fost păcătos ca toţi ceilalţi oameni. Însă, pe de altă parte, Mântuitorul trebuia să Se identifice cu aceia pe care venea să-i mântuiască. De aceea, Pavel şi-a ales cu grijă cuvintele şi a spus: “într-o fire asemănătoare cu a păcatului". Astfel, el arată că Domnul Hristos a fost partaş de fire omenească, fără să fie exact ca ceilalţi oameni, adică fără să aibă tendiţele interioare spre păcat, aşa cum le avem noi. De aceea îngerul a vorbit Mariei despre “Sfântul care se va naşte din tine”.

In Romani 8,3, Pavel ne spune că doar datorită naturii Sale speciale, de Dumnezeu si om în acelaşi timp, Domnul Hristos a putut să rezolve cu succes problema păcatului. Astfel, întregul neam omenesc Îi este îndatorat Aceluia pe care Dumnezeu L-a trimis să mântuiască pe poporul Lui de păcatele sale" (Mat. 1,21). A fi mântuit “de păcate” nu înseamnă numai a fi iertat de păcatele făcute, ci şi salvat sau smuls din viaţa păcătoasă.

Tatal L-a trimis pe Domnul Hristos „într-o fire asemănătoare cu a păcatului... din pricina păcatului" sau “pentru păcat” sau ca să rezolve problema păcatului. Neamul omenesc era într-o stare nenorocită şi incapabil de a ieşi singur din mocirla păcatului şi din condamnarea pe care acesta o aducea după sine. Isus nu a tratat problema păcatului doar la un singur nivel. Scopul lui Pavel în acest pasaj este acela de a explica în ce mod pot obţine creştinii biruinţa asupra păcatului, din moment ce Legea este neputincioasă să facă acest lucru pentru ei. De aceea Dumnezeu L-a trimis pe Isus, care a adus o rezolvare definitivă. El a venit să sufere pedeapsa pentru păcat prin moartea Sa, dar şi să-i nimicească puterea de a controla vieţile acelora care Îl primesc pe El prin credinţă.

Romani 8,3 spune ca modul divin de a trata pacatul a fost acela de a-l osândi în firea pământească". Si cum a osândit Isus păcatul „în firea pământească"? Mai întâi, ca Unul care a fost trimis „într-o fire asemănătoare cu a păcatului", El a trăit o viaţa de ascultare deplină de Dumnezeu şi, astfel, ca al doilea Adam, a biruit acolo unde primul Adam căzuse.

In al doilea rând, El nu numai că a trăit o viaţă în deplină armonie cu Legea, devenind în felul acesta Mielul fară cusur al lui Dumnezeu, dar a şi murit ca jertfă, „o dată pentru totdeauna" (Rom. 6,10), devenind „jertfa noastră pentru păcat". Ceea ce a facut Isus, atât prin viaţa, cât şi prin moartea Sa, a rezolvat pe deplin problema păcatului la ambele nivele.

Prin viaţa şi prin moartea Sa, Domnul Hristos nu numai că a înlăturat sentinţa de condamnare pentru aceia care acceptă harul Său, dar le-a şi asigurat acestora puterea de a învinge păcatul care mai „rămâne" chiar şi în viaţa credincioşilor. Domnul Hristos a tratat păcatul intr-un asemenea mod, încât a deschis calea biruinţei pentru toţi urmaşii Săi.

“....pentru ca porunca Legii [neprihănirea Legii] să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (Rom. 8,4)

Analizând textul anterior, am văzut că Hristos a pus capăt păcatului, condamnându-l printr-o viaţă fără păcat şi prin moartea Sa pe cruce. Unul dintre scopurile lucrării Sale a fost ca „porunca Legii [neprihănirea Legii] să fie împlinită în noi". Ce vrea Pavel să spună atunci când afirmă că Legea trebuie „să fie împlinită în noi"? Aici Pavel se referă la ce se va întâmpla cu cei care trăiesc în Hristos. O parafrazare a lui F. F. Bruce sună astfel: „Poruncile lui Dumnezeu au devenit acum împuterniciri din partea Lui, pentru cei care trăiesc sub puterea Duhului Sfânt".

Dumnezeu îi consideră pe cei care „sunt în Hristos" drept neprihăniţi (îndreptăţiţi) şi, prin Duhul Sfânt, le dă putere să aplice principiile Legii în viaţa lor zilnică (sfinţire).

Pavel vorbeşte despre cei care „[umblă] nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului". Această umblare progresivă este posibilă numai datorită puterii Duhului Sfânt. Aceia care trăiesc „după îndemnurile Duhului" nu numai că deţin puterea pentru a birui, ci orizonturile lor sunt lărgite spre ce este cu adevarat important şi posibil în viaţă. A trăi după îndemnurile Duhului este o experienţă transformatoare. Dumnezeu nu doreşte numai să facă ceva pentru cei care sunt în Hristos (iertare şi îndreptăţire); ci intenţionează, de asemenea, să intervină şi înlăuntrul lor (sfinţire).

Fie ca Isus să ne dea la toţi biruinţa asupra păcatului pe care a obţinut-o El, nu numai ca o bază pentru iertarea şi îndreptăţirea noastră, ci şi ca o trăire în noi a vieţii Sale neprihănite.

Citind randurile tale mi-am amintit de "tanarul bogat", el implinea toata legea, dar cu toate acestea nu l-a putut urma pe Domnul Isus.
Ceea ce-i lipsea , era " CEA MAI MARE DINTRE TOATE---DRAGOSTEA".
Numai bine.